Buna ziua!
Desi nu am trimis inca un mail pentru inscriere, as fi interesant in a participa atat timp cat prezinta interes (personal) din anumite puncte de vedere, in special de natura organizatorica si de time management.
Vom reformula ca sa ne asiguram ca am inteles: Desi nu ati trimis(…), ati fi interesat (…) atat timp cat prezinta interes… Da.
Am fi onorati sa primim cererea dvs de inscriere in concurs.
Va trimit acest mai in ideea considerarii acestui concurs ca o tema reala/ realizabila/ serioasa, nu doar ca o schita de schita pentru studenti.
O idee buna pana intr-un punct: tema concursului este reala, se va realiza dar va refuza sa fie serioasa impotriva oricaror consecinte.
O intrebare care nu a mai fost adresata, cel putin la ora afisarii pe site a trimiterii acestui mail: cum este justificata dorinta de a pastra o coaja fara o valoare istorica (scuze daca gresesc, dar pare o cladire recenta, construita dupa 1950, fara a se incadra intr-un stil arhitectural apreciat), arhitecturala (structurala, ornamentala, decorativa etc.) in conditiile in care costurile unei interventii pentru consolidarea/ reamenajarea si supraetajarea acestei cladiri vor fi mai mari decat cele ale demolarii si realizarii unei cladiri noi.
Nu este justificata nicicum. Cladirea nu are “valoare istorica”. Tocmai tinerii arhitecti sunt invitati sa-i dea acestei cladiri (o noua) valoare. Arhitectonica, comunitara si in cele din urma istorica.
Pentru evitarea unei pastise in aceasta ipostaza se putea cere o reinterpretare in stil contemporan (poate).
wtf?
Nu vreau sa se inteleaga ca nu am respect fata de istorie si traditie, din contra, dar in acest caz, eu consider ca este doar un moft, putin snob, un gest gratuit lipsit de substanta si profunzime.
In timp ce dvs respectati evlavios istoria si traditia, contemporanii dvs creeaza o istorie din care veti lipsi – ha! gaseste citatul 😉 Iar snobismul de a reda unei comunitati 4 pereti nu e defel gratuit, costa bani. Pe care insa ii consider mult mai bine cheltuiti astfel decat in demolarea si constructia unei cladiri noi in “stil contemporan”.
Daca totusi exista o explicatie plauzibila (tencuiala scorojita, “cozorocul” cladirii si mirosul de caramida macinata de umezeala si mucegai i-au reamintit misteriosului investitor de prima lui iubire….) ar fi un punct bun de plecare in procesul de proiectare, cu atat mai mult cu cat se stie cat de mult le plac “conceptele” bune celor de la catedrele de proiectare ale UAUIM.
Stimate domn, majoritatea domnilor pastreaza o anume distanta reverentioasa fata de memoria primei iubiri. De aceea nu voi cauta o explicatie plauzibila asocierii pe care o faceti dvs intre prima dragoste si tencuiala scorojita ori mirosul de mucegai. Nu sunt in masura sa stiu cat le plac conceptele cele bune celor de la UAIM dar, nush de ce, simt ca dansele pe dvs nu va plac de fapt.